sâmbătă, 21 februarie 2009

La coafor

Azi am fost la coafor pentru un simplu tuns.

Mie nu-mi face placere sa merg la coafor. Nu am fost niciodata la manechiura / pedichiura pentru ca pur si simplu nu suport ca altcineva sa se ocupe de unghiile mele. Pentru cosmetica merg la un singur salon de ceva timp, salon care are doar tratamente corporale (masaj, electrostimulare, etc) si cosmetica. Frecventez acest salon pentru ca proprietara este medic dermatolog si am incredere in ea, iar atmosfera din acest salon este de relaxare (nimeni nu flecareste la nesfarsit, muzica relaxanta in surdina, cat timp astepti poti bea un ceai sau o ciocolata calda).

Bun, sa ne intoarcem la coafor. Coafeza era ocupata cu o clienta, la manechiura era o doamna si la cosmetica alta. Cum aveam timp liber, am decis sa astept pana termina coafeza (deh, am pitici pe creier si vreau sa ma tund). In cele 30-40 de minute de asteptare am aflat ca tipa de la cosmetica se duce la un botez peste o saptamana si nu e decisa daca sa-ti faca suvite sau nu. Manechiurista se va duce maine cu fetita ei la ziua de nastere a unei colege de gradinita si nu stia ce cadou sa-i cumpere, pentru ca mamica sarbatoritei e mofturoasa si isi imbraca plodul doar de la Zara. Clienta coafezei a fost casatorita de 2 ori, in prezent este divortata, s-a pensionat (a fost doctor) si isi va vizita baiatul care locuieste la Constanta pentru mai apoi sa-i fac o vizita fetei sale, stabilita in Statele Unite.

Dupa nenumarate priviri aruncate ceasului, in sfarsit am ajuns si eu pe scaunul coafezei. Dupa ce i-am dat indicatiile necesare, am incercat sa ma relaxez si sa ignor restul persoanelor prezente. Evident ca nu am reusit. Cosmeticiana care terminase tratamentul, statea pe un scaun, mesteca un covrig si vorbea cu tanti care se aflat la manechiura. Coafeza a inceput si ea sa-i dea sfaturi, ce sa-i cumpere plodului: fie plastelina sau un puzzle, fie niste margele. Tanti de la manechiura vine cu ideea sa-i cumpere un parfum sau un gel de dus in forma de Alba ca Zapada si o indruma spre Cora.

Eu turbam pe scaun si imi doream sa se termine totul cat mai repede. La un moment dat, farfuza de la manechiuram incepe si vorbeste cu mine.
Farfuza: Ti-ai facut vreodata breton?
Eu: ..Poftim?
F: Ai avut vreodata breton? Ar trebui sa-ti faci.
E: Da, am avut cand eram in scoala generala.
F: Pai si de ce nu-ti mai faci? Ti-ar sta bine.
E: Merci. Dar nu vreau. Mi se irita pielea de pe frunte.

Am ramas blocata cateva secunde. Nu-mi venea sa cred ca tam nesam, a inceput sa-mi dea sfaturi fara sa o cunosc si cu atat mai mult fara sa-i cer parerea. Coafeza ma intreaba daca sa ma fileze un pic, pentru volum. Ii spun ca da, mai ales ca am firul de par destul de fin si de multe ori sta cam pleostit. Farfuza incepe iar sa vorbeasca cu mine.
F: Pai de cate ori te speli pe cap?
E: Poftim?
F: Daca te speli pe cap prea des, parul ti se ingrasa mai repede. Il strici.
E: Ma spal de cate ori e nevoie si imi simt parul murdar. De obicei la 3 zile.
F: Aaa pai gresesti. E mult prea des. De asta ti se ingrasa.
E: Aha
F: Ar trebui sa incerci sa maresti intervalul intre spalari. Te speli acum, apoi pestte 4 zile, apoi peste 5 zile si tot asa, pana ajungi sa te speli la o saptamana.
E: Nu pot sta 0 saptamana cu parul murdar.
F: Pai il perii bine in fiecare seara si sebumul se duce de la radacina.
E: ......
F: Parul se va intari.
E: .... Se va intari murdaria pe el. Eu ma spal de cate ori e nevoie. Poate dumneavoastra aveti alt tip de par, alt corp.
F: Iti strici parul daca continui asa. Iar pentru volum folosesti spuma, nu?
E: Nu. Nu-mi place cum imi face parul.
F: Pai si atunci cum vrei sa ai volum? Trebuie sa-ti dai cu spuma. Macar un pic.
E: Merci de sfat. O sa vad eu.
F: Si ai putea sa te vopsesti pentru ca si vopseaua iti intareste firul de par.
E: Mda, ma rog. Nu cred asta si in plus nu m-am mai vopsit de 4 ani.
F: Pai vezi, de asta nu ai volum.

Norocul meu ca a terminat coafeza. M-am ridicat de pe scaun, am achitat cat trebuia si am fugit rapid din coafor.

Ma enerveaza femeile proaste, carora le place sa se auda vorbind.

luni, 2 februarie 2009

Traiesc

Da, traiesc. Stiu, nu am mai scris de mult. Nu am mai avut timp. In timpul serviciului nu o mai lalai, sa fac ce vreau eu, sa pot sa imi pun ideile pe "hartie". Pana in aprilie nu voi avea timp de respiro la serviciu.

Putinul timp liber pe care il am dupa terminarea serviciului incerc sa nu-l mai petrec in fata calculatorului pentru ca deja ma oboseste foarte mult.

Voi scrie mai rar, dar va citesc in continuare.