Un pui de om

Azi, la ora 16:35 s-a nascut Ioana Diana, nepotica mea.

Are 50 cm si 2800 grame.

Bine ai venit pe lume!

Vecini cu suflet mare

Ma enerveaza vecinii nesimtiti. In afara faptului ca sunt nesimtiti, mai sunt si prosti iar prostia lor ma afecteaza pe mine.

Am vreo 2 vecini care au o parere atat de buna despre ei ca sunt oameni cinstiti, omenosi, buni la suflet (asta pana parchezi pe "locul lor" si te fac albie de porci, te ameninta sau iti zgarie masina), emana modestie prin toti porii. De vreo 3 ani de zile acesti vecini si-au luat caini. Unul mai viteaz ca altul, mai destept, mai frumos. Dupa 2 ani de zile (2 ani de certuri cu ceilalti locatari care dadeau vina pe noi, toti cei care avem caini) au invatat si ei in sfarsit sa-si scoata cainii afara la timp, sa nu-si mai faca nevoile prin scara.

Cand credeam si eu ca am scapat de privirile ucigatoare ale vecinilor (da, pentru ca am caine), acesti 2 vecini s-au trezit mari iubitori de animale si au inceput sa hraneasca caini comunitari. Nici o suparare pana aici. Nu ma deranjeaza, ba din contra, este un lucru frumos, un gest laudabil. Decat sa arunce la gunoi mancarea pe care ei nu o mai vor, pot hrani un animalut, un sufletel.

Seara, dupa ce isi scot proprii caini afara, pe unul din cainii comunitari pe care il hranesc, il lasa sa intre in scara blocului si sa doarma acolo. De obicei cainele doarme la etajul unuia din ei (1 sau 3). Dar uneori il poti vedea si la parter (s-o plictisi poate) si poti avea norocul sa te latre sau chiar sa sara sa te muste. Problema nu e ca ii permit acelui caine sa doarma in scara ci ca acel caine isi face nevoile in holul de la parter si miroase de mori. Evident ca superioritatea lor ii impiedica sa puna mana si sa stranga mizeria.

Daca ai tupeul si nesimtirea sa le faci observatie ca il lasa pe acel caine in scara, pfai, incepe teatrul: intai nu recunosc ca ei fac asta si o tin asa cateva minute; apoi recunosc ca doar il hranesc iar apoi iti fac ei tie observatie ca nu ai pic de suflet. Daca le sugerezi sa ia cainele in casa ca doar au un suflet mare (nu ?), poti sa te trezesti injurat sau amenintat (ca doar nu e treaba mea, nu?).

Poti sa nu apreciezi niste oameni ca ei, cu suflet mare?
Voi aveti (sau ati avut) vecini de genul ?

Leapsa - Frica

Duc mai departe leapsa -> De ce iti e frica ?

Ca multor altora imi este frica de singurate, sa ajung la 100 de ani si toti cei dragi mie sa nu mai traisca. Imi e frica de neputinta, sa depind de cineva (nu stiu daca e frica sau doar ceva ce nu-mi doresc, nu vreau sa ajung asa).

Imi e frica sa nu fiu implicata intr-un accident de masina. Pana acum 2 ani nu aveam nici o problema. Acum, daca altcineva conduce, pur si simplu imi e frica sa facem un accident.

Mai ales imi este frica de moarte.

Incheiere si inceput

Am revenit. Dupa mai bine de 2 saptamani in care am evitat sa intru pe net, sa scriu pe blog, am revenit plina de energie.

Am simtit nevoia sa fiu singura, izolata de toti si toate. Am comunicat cu cei din jur cat mai putin posibil, iar in rest am mancat, am dormit facand pauze pentru a viziona un film sau a ma juca (SIMS).

Daca ultimele zile inainte de Craciun am fost ocupata ba cu serviciul, ba cu facut mancare / cumparaturi, in ultimele zile ale anului pur si simplu am zacut. Chiar si de revelion am refuzat toate invitatiile si am stat acasa, in pijama.

A fost primul an in care am facut cumparaturile necesare abia pe data de 23 decembrie. De obicei pana pe 20 decembrie cumparam cam tot ce este necesar, ramanand pentru ultimele zile maruntisuri (paine, fructe). Ca deobicei, am fost cu mama in Cora. Surprinzator, dar fata de anii trecuti nu mai erau cozi la care stateai cate 1 ora. Era aglomerat dar nu mai mult decat intr-un week-end obisnuit. Oamenii bantuiau dintr-o parte in alta a magazinului, puradeii erau lasati sa alerge ca disperatii, nesupravegheati de parinti. Foarte multe rafturi goale (lipseau cu desavarsire marci intregi), galantarul de carne era gol. Da, gol. Fix ca pe vremea lui Ceausescu. Si fix ca atunci, oamenii au format o coada in fata galantarului gol. Un nene care lucra la carmangerie le-a spus ca va veni o masina sa livreze carne abia la ora 22 si mai devreme de ora aceasta nu va ajunge pe raft. O parte dintr cumparatori au ramas, altii si-au continuat cumparaturile la alte raioane si altii au renuntat de tot.

Pe 26 decembrie am iesit vreo 2 ore prin centru. Am mancat o vata pe bat si castane coapte, am fost dezgustata de alti cetateni iesiti la promenada in centru. La faimosul targ de Craciun organizat de Sorin Oprescu, gaseai cam orice iti doreai, dar nu prea aveau legatura cu targurile asemenatoare organizate in alte tari din Europa. Putei sa servesti un mititel, un vin fiert indoit cu apa, dulciuri la pret dublu (fata hypermarket) sau sa iti achizitionezi o peruca colorata (acele peruci pe care le gasesti atat la mare, cat si la munte, in Sinaia, in fata Castelului Bran sau Peles, la Sighisoara si cam in orice loc din Romania). Sau puteati sa-ti cumperi un pulover cumparat la sac din Europa (cea din Colentina) si vandut ca produs autentic romanesc. Daca doreai sa te .. destrabalezi un pic, puteai chiar sa-ti cumperi un neglijeu, sau un sutien rosu sau cu imprimeu de leopard. Nu lipseau semintele, popcornul si ceaiul de 3 lei (apa chioara).

Dar deh. Oprescu a mai bifat o actiune.

Craciunul a trecut, revelionul la fel si uite asa inca un an. Cu intarziere va urez un an nou mai bun (daca va fi rau, sa fie ce mult la fel ca cel pe care l-am incheiat) si multa sanatate. Restul vin de la sine.