Out

Plec la munte. Ne citim abia duminica. Week-end placut.

Varful Omu

Ce mod mai bun de a-mi sarbatori implinirea varstei de 25 de ani decat sa urc pe cel mai inalt varf al Bucegilor si al noualea varf din Romania. Insotita de 3 prieteni am "cucerit" acest varf. Cum nici unul dintre noi nu era intr-o forma fizica extraordinara, am decis sa trisam un pic si am luat telecabina pana la Babele. Scopul nostru era sa ajungem la Omu.

Ne-am postat la ora 7:20 la coada la telecabina. Chiar daca se deschide abia la ora 8, coada se formeaza de dimineata. Drumul dureaza 10 minute si costa 23,5 lei (adult) pe sens. La coada stai cu orele. Noi am ajuns sus la 9:50. Drumul dureaza 2 -2 ore si jumatate. Am avut noroc de vreme frumoasa, de mult soare. Vantul batea destul de tare si in multe zone ne-am pus hanoracele peste tricouri pentru ca era destul de racoare, chiar daca nu erau decat cativa nori rasfirati. La 10 am plecat de la Babele si la ora 12 am ajuns la Omu.

Peisajele sunt superbe. Ultima portiune a drumului (unde se uneste cu cel dinspre Pestera), este mai grea, mai abrupta. Noi am vazut un card de vreo 6-7 atv-uri care veneau dinspre Pestera si au urcat pana la cabana. Au stricat linistea si au ridicat un nor de praf. Daca esti atat de lenes incat macar o data in viata nu-ti poti misca fundul pana acolo (mergand pe jos, nu calare pe un atv), mai bine stai acasa (my opinion).

La cabana, erau multi excursionisti in trecere. Poti manca o ciorba (fara carne) si friptura de porc sau cabanos cu piure sau iahnie de fasole. O ciorba e 8 lei, friptura cu piure vreo 15, cabanosul cu piure vroe 14. Nu accepta sa iei doar piure. Friptura de porc era super ok, carnatii la fel (i-as fi preferat un pic mai facuti), doar piureul era cam sarat. Toaleta o gasiti afara :D.

De la Varful Omu pana la Babele, drumul dureaza cam 1 ora si jumatate - 2 ore. Am plecat la 13 si am ajuns la 15 pentru ca ne-am oprit ba pentru poze, ba pentru liniste, ba sa ne uitam la un cioban cum isi strangea oile si le numea "copilasii mei".

Drumul este super si merita macar 1 data in viata sa ajungi pana acolo, la inaltimea de 2507 metri. Daca nu aveti experienta si nici echipament, incercati sa urcati vara. Noi am mai incercat 1 data in iunie si am sunat inainte la cabana, ne-am razgandit cand am aflat ca inca e zapada si ca ploua (pana la urma am mers la Sighisoara). Pozele facute de mine (sunt facute cu telefonul, eu eram cameramanul) le gasiti aici iar cele facute cu un aparat semiprofesionist le gasiti pe blogul prietenei mele.

Vila Valea Alba - Busteni

Cand merg pe Valea Prahovei de obicei stau in Sinaia. De mai bine de 9 ani de zile mergem in Sinaia, la aceeasi vila din 3 motive foarte simple: accepta caini, este mai izolat si proprietara nu ne sacaie la cap. Sunt o familie foarte draguta pe care ii vedem atunci cand ne dau cheile si apoi tocmai cand plecam. De data aceasta, nu am fost si cu Ada si cum ne decisesem sa urcam pana la Varful Omu, am stabilit sa ne cazam in Busteni, sa ne fie mai usor dimineata.

Prietena mea a spus ca se ocupa ea de cazare pentru ca stia 2 vile. Cum prima vila nu mai avea locuri libere, suna la Valea Alba si rezerva 2 camere pentru vineri si sambata. Vineri suna pe la ora 10 sa confirme si o anunta pe proprietara ca vom ajunge mai tarziu, dupa ora 21 dar pana in 23. Deja tipa incepuse sa comenteze ca ea nu ne asteapta pana la ora 23, ca e tarziu bla bla bla. Am zis ca poate are o zi mai proasta si am decis sa ignoram acea discutie. Pentru ca prietena mea nu putea sa plece din Bucuresti mai devreme de ora 20, am decis sa plecam cu 2 masini si cum eu ajungeam mai devreme sa iau si cheile camerei ei.

Pe la ora 21 am ajuns in Busteni. Pe net, la adresa era mentionata locatia vilei: 300 m din DN1, Strada Valea Alba. Am mers noi vreo 300m pe strada respectiva, dar nu am gasit vila. Am mai continuat inca 300m si pana la urma am nimerit-o. Am vrut sa parcam masina in curte (era amenajata o parcare), dar o doamna care se afla afara ne spune: "Nu mai avem locuri, puteti parca masina pe strada". Am parcat si am intrat in vila. La parter este receptia dar si o bucatarie de tip "open space", astfel incat oricine intra vede ce gatesti si daca gatesti peste sau mai stiu eu ce, imputi toata vila. Am asteptat vreo 5 minute, sperand sa vina cineva la receptie, dar pana la urma, un domn care statea la masa in bucatarie ne intreaba daca avem rezervare si ne spune ca doamna tocmai a iesit cu sotul(exact tipa care ne spusese noua ca nu mai sunt locuri si care ne-a vazut ca am intrat in vila). Am chemat-o pe doamna respectiva.

Cat am completat foaia de cazare ea s-a tot plans ca domne si cu o seara inainte a trebuit sa astepte un cuplu care a venit tarziu, ca domne cazarea se face mai devreme nu la ore asa tarzii. M-am gandit ca poate o avea si femeia dreptate, poate e obosita si nu locuieste acolo, ci in alta parte si ii este greu sa se duca seara acasa. Ne-a aratat ambele camere (erau ok). Una era la etajul 2, iar alta la mansarda. In afara de bucataria de la parter, mai era una la mansarda, doar ca nu avea si aragaz, doar frigider, vreo 2 mese, scaune, chiuveta (apa nu mergea), vesela, cafetiera si cuptor cu microunde. Pe usa era pus un afis: "Program de acces sala de mese 8-22". Ne-a precizat de cel putin 6 ori sa stingem luminile si ca la parter ramane doar o veioza aprinsa.

Pe la 22:30 a venit si prietena mea impreuna cu iubitul ei. Le-am dat cheia si le-am aratat camera lor si apoi ne-am dus spre sala de mese. In acel moment ne intalnim cu tanti proprietara care ne mai spune iar de lumini si ca domne sa nu mai facem galagie ca este tarziu si unii oameni dorm. Nu vorbeam tare, vorbeam normal si nu suntem niste descreierati sa nu tinem cont de altii (stiu prea bine cum e sa vrei sa te odihnesti si sa fie cineva care urla sau asculta muzica tare). La un moment dat am coborat pana in camera sa iau limonada pe care o facusem de acasa, moment in care m-am intalnit iar cu tipa si care imi mai spune iar de lumini. Deja incepuse sa ma enerveze rau de tot si imi sarise mustarul destul de bine cand am vazut-o ca a intrat in singurul apartament de pe acel etaj care nu avea numar pus pe usa. Atunci am realizat ca ea locuia acolo si ca degeaba o bietuisem eu mai devreme ca poate statea departe si de aceea nu vroia sa ne astepte. Mi-am impus sa o ignor pentru urmatoarele zile.

In seara respectiva, la 12 noaptea (cand am iesit din dus) am fost intampinata de un tort si o carare facuta din lumanari (de tip pastila). Am suflat in lumanari si ne-am dus in sala de mese sa papam. Unele farfuri erau patate iar tacamurile nu mi s-au parut tocmai curate, astfel incat am taiat tortul si l-am mancat cu mana. Cum apa nu curgea la chiuveta din aceasta bucatarie, ne-am lins frumos degetelele (erau mai curate decat vesela ei) si ne-am sters pe servetele.

A doua zi dimineata ne-am trezit devreme (6:30) si am plecat pe munte. La intoarcere tanti propietareasa ne opreste si ne vorbeste pe un ton ridicat: " Camerista a descoperit cararea facuta din lumanari si in vila asta nu se accepta asa ceva. Nu am chef sa ardem ca sobolanii. Daca nu va convine sa dau banii si plecati urgent." Am ramas masca. Lumanarile erau stinse, le-am stins imediat dupa ce am suflat in lumanarile aflate pe tort si in nici un caz nu le lasam aprinse. In plus, am intrebat-o de ce nu ne-a spus ca exista camerista ca poate nu doream sa intre in camera, la care raspunsul ei a fost: "Camerista are voie sa intre in orice camera sa faca curat, sa schimbe prosoapele ude si ce mai aveti nevoie." Cum eram foarte obositi, am decis sa tac din gura pentru simplul motiv ca nu aveam chef sa caut cazare la ora aia.

Cand am ajuns in camera am vazut ca patul fusese facut si lumanarile erau puse intr-o punga si ATAT. Prosoapele erau pe calorifer, ude, fix unde le lasasem eu. Geamul fusese inchis, deci nu avea cum sa nu observe prosoapele. Una dintre veioze tot nu avea bec. Cand am intrat sa fac dus, apa varia de la mai calda, la mai rece. Pana si dulapul avea usile deschise exact cum le-am lasat eu. Concluzia: camerista intrase doar ca sa-si bage nasul. Ma enerveaza cand cineva pretinde ca ofera servicii mai bune si de fapt nu o face. Daca tot ai pretentii de mini hotel (ea a afirmat asta, nu eu), pai atunci urmatoarele ar trebui sa existe:
- receptie deschisa macar pana la ora 24 (nu zic non stop)
- veiozele sa aiba becuri
- bucatariile sa fie inchise, nu sa imputi toata vila (asa cum era cea de la parter) si sa curga apa
- in bucatarii sa nu ai scaune imbracate in huse de nunta (asa era la parter)
- vesela sa fie curata
- prosoapele ude chiar sa fie schimbate
- in camere sa existe papuci de hartie, de unica folosinta, nu din aceia de plastic(2 perechi la 10 lei), altfel pur si simplu nu mai pui papuci
- instiintezi oamenii ca exista cameriste care vor face curat in fiecare zi

NU-uri:
- sa nu terorizezi oamenii (stinge lumina, nu face galagie)
- daca pui la dispozitia turistului o sala de mese / bucatarie, nu o faci cu program (de la 8 la 22)
- nu spui ca exista barbeque cand de fapt nu exista
- parcarea nu este pazita, nu exista nici macar o poarta pe care sa o inchizi, deci nu scrii asta pe un site daca nu este adevarat
- "conectare la internet prin Zapp" - adica trebuie sa-ti cumperi cartela
- izolezi mai bine peretii sa nu auda un turistul dintr-o camera dusul delui din camera de langa, sau ce se vorbeste pe hol (peretii erau de rigips)

Cazarea: 150 ron camera si 300 apartamentul

Ma mai duc acolo: NUUU, niciodata.

Invitatie la nunta

Nu, nu ma marit eu. :)

Azi am primit un mail cu acest subiect. E de la un tip pe care l-am cunoscut cu mai bine de 4 ani in urma. Chiar am lucrat impreuna cu prietena lui (la primul meu job). Erau impreuna de vreo 2 ani atunci cand i-am cunoscut eu. Anul trecut ne-am revazut intamplator si mi-au spus ca se vor casatori. I-am felicitat si a ramas sa mai vorbim pe mess.

Am mai primit massuri cu "La multi Ani!", "Craciun Fericit" sau "Paste Fericit". Acum ma trezesc cu acest mail:

"Buna ziua tuturor,

Scuze ca acest mail nu este unul personalizat, dar acest impediment nu cred ca este un lucru de netrecut avand in vedere ca o sa ne vedem cu totii sau in mare parte.

Va rog a confirma pana in data de 17 septembrie 2008.

Va multumesc anticipat pentru raspuns."

Ma uit la sent si vad 102 adrese de e-mail (da, le-am numarat :D).

Ca el sunt o groaza. Invita la nunta lor atat persoane dragi (parinti, bunici si alte rude, prieteni) dar si inca cativa doar pentru a mai scoate un ban sau a se lauda cu numarul de invitati pe care i-au avut. Daca majoritatea (si nu ma refer la vedete) invita 10-20 persoane pentru unul din motivele de mai sus, asta a invitat 102 (ca de fapt sunt cupluri, majoritatea venind insotiti). O parte dintre persoanele de pe acea lista nu au mai vorbit cu el de vreo 2 ani, iar altele nici macar nu mai au acele adrese de e-mail (sa-i spun? :D). Pe langa persoanele din acest e-mail, cu siguranta ca a mai invitat si pe altii pentru acelasi motiv.

Poate citind aceste afirmatii cineva va spune: "Poate el te considera prietena sa si i-ar face placere sa participi la nunta lui, un eveniment important pentru el". Pai daca ar fi asa, am fi tinut legatura. Chiar daca esti ocupat si nu ai timp sa iesi la o bere, vorbesti la telefon, pe mail, pe mess. Nu?

Daca nu vorbesti cu un om timp de 1-2 ani (cu exceptia mesajelor/e-mailurilor de sarbatori) inseamna ca nu prea iti place de acea persona, nu vrei sa-i fi prieten si cu atat mai putin nu ai chef sa mergi la nunta lui. Asa ca un e-mail prin care il inviti la nunta ta, e pur si simplu penibil si de prost gust.

Asa-i romanul. Incearca sa scoata bani din orice, indiferent de situatie situatie. Daca se mai poate si lauda mai tarziu, cu atat mai bine.

Nunta in fata blocului

Am ajuns ieri in Rahova, la un amic. In fata blocului sau era buluc mare. Imi spune: "E nunta in fata blocului". M-am gandit ca poate atunci a venit mirele impreuna cu tot alaiul sa ia mireasa de acasa si au incins o hora in fata blocului asa cum e traditia. Dar era un pic cam tarziu(era trecut de ore 18). Cand parcheaza masina realizez ca afirmatia "E nunta in fata blocului" chiar asta inseamna.

In fata blocului (mai bine spus in parcare) erau ridicate cateva corturi de nunta, pe jos erau asternute covoare rosii, scaunele aveau huse colorate si funde mari legate, iar taraful lalaia de iti spargea urechile. Chelnerii imbracati in camasi albe, scrobite si pantaloni la dunga alergau ca disperatii cu tavile in mana. Pe iarba din fata blocului erau scoase alte cateva mese si lazi frigorifice. In corturi si in jurul acestora erau tiganci fie desculte si cu fuste inflorate, fie imbracate cu rochii super decoltate si lanturi groase de aur; puradei si taticii acestora, adevarati tuciurii cu aur la gat si burti umflate (chiar si cei tineri, pana in 30 ani). Pe margine erau multi gura casca si multe masini parcate aiurea blocand circulatia.

Cand am intrat in scara am vazut lumanarile (folosite la biserica) lasate la parter, intr-un colt. Din tabloul electric iesea un cablu destul de gros care ducea catre cort. Pe la ora 20-21 s-a terminat tot taraboiul. Din cate am inteles nuntasii s-au mutat la un restaurant select, iar "spectacolul" de mai devreme a fost pentru persoanele nu tocmai importante (vecini etc) care nu au fost invitate la restaurant.

In urma lor a ramas un covor de gunoaie. Se pare ca nuntile de genul sunt un lucru obisnuit in acel cartier. Pentru mine a fost prima data cand am "asistat" (timp de 10 minute) la o asemenea nunta.

Nu uitati de Perseide

Dupa ora 23, stati cu ochii pe cer sa vedeti ploaia de stele (meteoriti).

Enjoy the show.

Trimite un copil in tabara

La fostul loc de munca am avut ocazia sa cunosc cativa oameni extraordinari. Unul dintre acestia se numeste Lionel. Este originar din Africa de Sud si lucreaza ca si consultant de peste 10 ani. Timp de 2 ani de zile a locuit in Romania, a legat foarte multe prietenii si faptul ca a invatat sa danseze salsa m-a impulsionat si pe mine sa merg la cursuri de dans (imi pare rau ca in prezent nu ma mai duc).

Azi am primit urmatorul e-mail de la el:
"Camp 29 of Aug. to 2^nd of Sept.

There are thousands of children in Romania that have never been to camp. Most of these children come from very rough situations. Their parents have them work at home and they have to provide the family with money most of the time.

My two adopted boys were in the same situation when I found them. The dad was drinking at home, while their 10 and 11 year old children brought money home from begging on the street.

These situations are hard to change. What I would like to do is allow them to be children for 5 days. I am organizing a camp in a very nice area. We have to pay transportation for the children, food and rent the rooms there. The cost per one child will be $120. If you or your friends would like to sponsor a child to go to camp, please do so.

There will be 10 children from the refugee camp as well. Most children will be from villages where I used to work. They will have a great program, great food, rest and fun!

Please be a part of this!

If you would like to join, please do so. We can use all kind of help! Thank you so much and God bless you all!

Caty"

Daca doriti sa o ajutati pe ea si implicit pe acesti micuti, imi puteti trimite un e-mail la adresa viatasubcurcubeu@gmail.com si ii voi da ei detaliile voastre de contact.

Ortografia Reclamelor

Dupa cateva beri ortografia nici nu mai conteaza asa mult, nu?

Gradinita

In compania in care lucrez, o mare parte a angajatilor au copii (o parte au varste pana in 1 an si foarte multi intre 2-4 ani). Mai ales tipele care au copii, la pranz se strang mai multe si mananca in bucataria (sala de mese) amenajata. Timp de 1 ora stau si vorbesc de vrute si nevrute, dar mai ales despre cei mici.

Cum eu de obicei mananc singura (citesc cate o carte), fara sa vreau aud ceea ce discuta (mai ales ca sunt galagioase). Uneori e chiar funny sa stai si sa le auzi vorbind dar cand incep sa vorbeasca de ce culoare are scaunul copilului parca imi vine sa le spun: "Taci! Sunt la masa si nu sunt obligata si nici nu am chef sa aflu chestiile astea". Sincera sa fiu unele dintre ele odata cu venirea pe lume a copilasului mult dorit parca si-au pierdut minimul de bun simt (daca l-or fi avut). Inteleg ca un copil este ceva extraordinar dar nu trebuie sa afle toata lumea ce face el, de cate ori samd.

Alaltaieri vorbeau de gradinite si de activitatile organizate de acestea pe timpul verii. Ba cursuri de inot, ba dansuri, pictura, gimnastica, teatru. Una dintre ele intreba de unde putea sa cumpere un costum de printesa pentur ca fetita ei avea acest rol in spectacolul organizat de gradinita. Si incepuse sa povesteasca cate spectacole au mai avut la gradinita: de Craciun, de Sf. Valentin, de 8 Martie, de Paste, de 1 Iunie, de Halloween. Am crezut ca nu mai termina de enumerat. Nu mi-a venit sa cred cate serbari / spectacole organizeaza gradinita respectiva. Evident ca pentru fiecare spectacol copilul avea nevoie de alte haine, alte costumase, separat bani pentru fursecuri, sandwichuri si sucuri pentru cei mici si cafea si piscoturi pentru parinti.

Am stat si m-am gandit un pic la anii in care am fost eu la gradinita (pana in 1990). La inceput am fost la o gradinita pe la Iancului unde erau o droiae de copii si doar cateva educatoare (insuficiente ca numar). Pana la urma parintii au tras cateva sfori si au reusit sa ma mute la o gradinita mai de fitze (erau copii ai celor care lucreau in televiziune si in institutii de stat) si se afla pe la Piata Rosetti, aproape de ambasade. Si noi aveam serbari dar doar de 2 ori pe an si durau cam 3-4 ore. Aveam diverse scenete, spuneam poezii, cantece. Costumele erau facute la croitor pentru ca altfel nu aveai cum atunci. Imi aduc aminte ca intr-un an aveam o sceneta cu anotimpuri iar eu eram vara. In alt an, de Craciun am fost costumata in iepuras (nu mai stiu de ce :)), costum pentru care am suferit mult ore la croitoreasa mamei si pe care si azi il mai am acasa.

Acum, copii nu mai asteapta jumatate de an pentru un spectacol, pentru a le arata parintilor ce au invatat, sa-si etaleze costumele. O fi mai bine asa, o fi mai rau ..nu stiu. Fiecare decide.

Find the bunny in picture bellow :).

Indemn

Zilele trecute citeam un indemn ca impreuna sa salvam lumea. Fiecare dintre noi poate sa faca un gest cat de mic sa-i ajute pe altii care au nevoie. Nu trebuie sa fi o persoana publica (o vedeta) pentru a "salva lumea". A "salva lumea" nu inseamna neaparat sa hranesti mii de oameni sau sa elimini poluarea de unul singur (si mai ales la o scara larga).

Inseamna sa faci un gest, cat de mic. Sa ajuti un om care a ramas fara munca de o viata (vezi inundatiile din Moldova) oferindu-i o haina pe care nu o mai porti, o patura, un pat pe care sa doarma; sa ajuti un copil amarat sa mearga la scoala cumparandu-i caiete, creioane, ghiozdan si tot ce mai are nevoie sau sa-i cumperi o bicicleta cat de ieftina ar fi sa nu mai fie nevoit sa mearga pe jos kilometri intregi pana la scoala; sa plantezi un pom de care sa ai grija; sa cumperi cateva kilograme de carne, orez, ulei si alte alimente si sa le duci unui camin de batrani si nu cu ocazia unei sarbatori religioase, ci intr-o zi ca orice alta. Exemplele pot continua.

Pe scurt: sa oferi un zambet sau doar cateva clipe de alinare, de fericire, de speranta, cuiva care chiar are nevoie.

Imbecilul cu jeep

Azi citeam de tanara ucisa pe o trecere de pietoni in Otopeni si deja ma gandeam la o noua musamalizare, exact ca in cazul tinerei ucise pe Kiseleff. Cat a vociferat presa atunci pe aceasta tema iar acum s-a asternut praful. Mai apare sporadic cate un articol ca ancheta este in derulare, ca nu se mai gaseste nu stiu ce. Concluzia: mortul e de vina.

In seara asta am iesit in parc cu rolele. Cum era destul de cald, am iesit pe la ora 22. Cand sunt cu rolele, tot timpul traversez pe la trecerea de pietoni mai ales ca trebuie sa traversez si linia de tramvai si intre linii este pusa piatra cubica. Ce mai, aventura in toata regula. Trecerea de pietoni este semnalizata corespunzator si cu vreo 10m inainte de ea, sunt si acele pancarte cu lumini intermitente. Nu era nici o masina parcata, astfel incat nu am tasnit ca o disperata pe trecerea de pietoni.

M-am uitat in stanga, am vazut ca masinile sunt departe si am inceput sa traversez. Primele masinile deja incepusera sa incetineasca (nu eram singura pe trecere). In spatele acestor masini am vazut un jeep gonind si nu parea ca v-a incetini (nu zic sa opreasca). Ma opresc la jumatatea trecerii, pana in linia de tramvai. Bine am facut, pentru ca imbecilul cu jeepul incepuse sa claxoneze si a trecut furtunos pe linia de tramvai. Daca nu m-as fi oprit inainte, as fi devenit si eu un subiect de articol.

Degeaba spun multi ca domne pietonii sar in fata masinilor sau ca nu sunt semnalizate trecerile de pietoni. Da, poate in anumite zone (putine la numar) asa e, dar cand vezi ca masinile din fata incetinesc, tu de ce accelerezi ? De ce nu incetinesti ? Cretinul cu jeepul avea 70-80 de km la ora. Era drum drept, fara copaci sau masini parcate. Avea vizibilitate. Masinile incetineau, trecerea era mare si frumoasa (mai era si un refugiu de tramvai). La 100 m dupa trecere era semafor si abia se facuse ROSU.

Unde goneai tampitule ? M-ai claxonat pentru ca am avut tupeul, nesimtirea sa traversez pe la trecerea de pietoni ? Meriti sa te calce tancul.

Perseidele

In noaptea de 12-13 august 2008 pe cer isi vor facea aparitia Perseidele. Perseidele sunt meteoriti, sursa acestora fiind cometa Swift-Tuttle. Se numesc Perseide datorita faptului ca au fost observate prima data in constelatia Perseus. Noaptea de 12-13 august este punctul maxim, Perseidele fiind vizibile (active) din 17 iulie pana in 24 august.

Perseus rasare le nord-est si pe masura ce urca pe cerul noptii, rata de cadere a meteoritilor va creste. In aceasta seara veti putea vedea si planeta Marte care se afla in constelatia Taur, mai jos de Perseus. Dintre toate ploile de meteoriti care au loc pe parcursul anului, Perseidele sunt cele mai frumoase, puternice. Cea mai buna perioada de urmarire a acestora este dupa miezul noptii pana dimineata si se vor vedea maxim 100 de meteoriti pe ora. In afara de Perseide mai sunt si alte ploi de meteoriti precum Pleiadele, Leonidele, Geminidele, etc (mai multe detalii referitoare la ploile de stele puteti gasi aici)

Va recomand ca in seara de 12-13 august, in loc sa stati acasa sau sa va duceti la un film/terasa, luati o patura (nu e obligatorie), va luati iubita/iubitul ca mana sau doar cu niste prieteni si iesiti din oras. Datorita poluatii luminoase in oras nu veti putea vedea mare lucru, de aceea e recomandat sa iesiti undeva pe camp (nu pe autostrada) si sa va uitati la cer. Nu aveti nevoie de nici un instrument (telescop, binoclu) pentru a putea vedea meteoritii. Cel mai bun "instrument" esti ochiul uman. Cerul va fi plin de stele, iar senzatia sa stai pe spate in iarba sau pe capota masinii si sa vezi minunatia prezenta in fata ochilor tai este extraordinara.

Anul trecut eu am iesit impreuna cu niste prieteni pe autostrada A2 si am avut noroc sa gasim o parcare in care erau toate becurile stinse. Anul acesta ne vom tine departe de autostrazi. Campul e cel mai bun.

Cateva link-uri utile:
1. About space
2. nasa.gov
3. Observatorul Astronomic Bucuresti